Ochelarii de cal dauneaza grav muzicii

09 Mai 2007 Beat Factor BeatFactor

Ochelarii de cal dauneaza grav muzicii
Sunt fericit sa descopar, pe zi ce trece, tot mai multa muzica. Ma bucur de fiecare data cand vad o trupa romaneasca noua, in concert, si-mi place. Ma bucur chiar daca nu-mi place, ma bucur pentru curajul unor tineri de a incerca. Credeti-ma, nu e usor sa te sui pe scena.


Prima data cand o faci, uiti complet de cat de mult ti-ai dorit sa fii acolo si cum ai visat tu la momentul ala nu, singura senzatie e ca te-a obligat o forta malefica sa te sui acolo si sa fii tinta tuturor privirilor.

Ma bucur atunci cand prietenii imi dau CD-uri cu trupe de care n-am auzit niciodata, ma bucur ca lucrez aici si fac recenzii la albume pe care nu le-am mai ascultat de ani de zile redescopar, astfel, muzici pe care le lasasem undeva, intr-un colt al mintii.

Am cantat la Student Fest, la Timisoara, acum o saptamana. M-am uitat pe afis si in ziua cu noi mai erau Calm, The Mood, Prima pe Dreapta si Lille. Trupe tinere, cautand un sens si un stil muzicale. M-am dus nerabdator, la ora anuntata, sa le vad si sa le ascult muzica. Am fost dezamagit: organizatorii intarziau inceperea concertului pentru ca publicul nu catadicsise sa vina.

N-am sa inteleg niciodata o astfel de atitudine. Ii inteleg pe europenii cu mii de trupe pe metru patrat, care vad Tool sau Metallica, sau U2 de trei-patru ori pe an. Insa publicul de aici nu-l inteleg. Concertul a fost gratuit, ceea ce inseamna ca oamenii au fost complet lipsiti de curiozitate cu privire la evenimentul desfasurat. Cineva ar putea sa-mi replice ca da, dar la voi, la Luna Amara, a venit lumea. Raspuns: asta nu rezolva nimic si nici nu scuza lipsa totala de interes vizavi de ceea ce se intampla pe scena underground.

Cu greu, o trupa tanara ajunge sa cante in alt oras din tara. Daca tot nu va costa nimic, aveti macar minima curiozitate de a merge s-o ascultati! Daca nu va place, riscati 30 de minute de plictiseala; insa nu ati vrea sa va asumati acest risc si sa gasiti, intamplator, o muzica aproape de sufletul vostru?

In weekend am fost intr-un club clujean de rock, la vizionarea unui DVD cu formatia britanica Porcupine Tree. Aceasta trupa reprezinta, din mai toate punctele de vedere, perfectiunea in interpretare. Nu vorbesc de stil, asta e o optiune personala.

Din cele aproximativ 50 de persoane aflate in club au avut curiozitatea sa vizioneze DVD-ul fix trei persoane (in afara de noi, avizatii, care eram vreo sase...). Restul metalistilor isi vedeau linistiti de berile lor, ba chiar erau vreo cateva mutre destul de ofuscate ca sunt nevoiti sa suporte acest tratament muzical. Sa iti placa foarte mult un stil muzical e una; dar sa concediezi din start, fara drept de apel, orice alt semnal sonor ce nu intra in categoria ta de muzica, mi se pare o dovada de limitare extraordinara!

Sunt curios cat de atent va fi publicul romanesc la Mondo Generator sau Backyard Babies, ce vor urca pe scena cu Incubus. Sau la Yonderboi (Ungaria), in cadrul Bestival. Pun pariu ca cei mai multi isi vor face de lucru la coada la bere, in asteptarea capului de afis.

Oare ce s-ar intampla daca in lumea muzicala ar exista numai capete de afis? N-ar arata ea ca un acoperis fara casa de dedesubt? Raspuns: ba da.

Largiti-va orizonturile!


Popup detector