Doamnelor si domnilor, Tricky

Daca termenul de smecher poate avea o usoara tenta indecenta, nu asa stau lucrurile si in cazul lui Adrian Thaws. Tricky a creat la Sala Palatului, intr-o seara ploioasa de miercuri, unul din cele mai bune (si controversate) momente muzicale din acest an.

Fanii ar spune ca Tricky trebuia adus in Romania cu mult mai devreme. La fel probabil si Massive Attack si multe alte trupe care abia acum ne-au vizitat. Cliseul verbal mai bine mai tarziu decat niciodata este insa singurul argument care poate avea vreun efect.

Nu sunt inca decis daca partea cu pogo-ul de pe scena Salii Palatului de la final a fost cel mai ciudat lucru de la concertul de aseara, sau comportamentul comunist al administratorilor locatiei care au oprit sunetul in timp ce concertul era inca in forta. Sau poate excesul de rock de la final? Sa recapitulam.

20:30 o industrie de bisnitari agasanti care incearca sa-ti bage pe gat bilete. Mult prea multi si mult prea violenti (se preconizeaza neceseitatea unui interviu video cu vreo 2-3 dintre ei). Bumbapa a fost o alegere mai putin inspirata pentru deschiderea concertului lui Tricky, insa trupa are potential (ceea ce, la urma urmei, e cam esentialul).

Luminile, sunetul si un negru cam scund si tatuat, care abia daca se zarea pe scena, au dus la niste experiente muzicale unice; fum, cativa fani simpatici care mai urlau din cand in cand, soapte si multa tensiune, o solista vocala remarcabila, un Tricky usor arogant si imprevizibil. Desi nu sunt de acord cu catalogarile muzicale, as spune ca trip hop is dead - long live Tricky.

Concertul nu a fost dominat de Knowle West Boy, ceea ce a fost bine. Tricky si-a controlat toata trupa discret, prin tot soiul de miscari scenice; i-a prezentat, pe rand, pe fiecare in parte, si a tinut sa multumeasca publicului de mai multe ori. Desi la inceput ai fi spus ca prin atitudine e genul de artist thank you, good bye, scena plina de oameni entuziasmati de la final, care au sfidat mentalitatile administratorilor Salii Palatului, s-a batut cap in cap cu ce fusese mai devreme.

In cateva cuvinte, Tricky a insemnat rock psihedelic, pasaje repetitive si foarte intense ca muzicalitate, trip-hop soptit, un aer discret de punk si Rage Against The Machine pe alocuri, o securitate penibila si o locatie despre care vorbesti o ora in continuu atat pro, cat si contra (si fara sa ajungi la niciun rezultat).

Da, toata lumea s-a pus de acord (sau majoritatea) ca Sala Palatului nu este o locatie pentru astfel de concerte. Pana nu de mult un loc in care gaseai atat politicieni, cat si Miss Piranda, Tudor Gheorghe si altele, a ajuns anul acesta sa fie populata de trupe precum Koop, Nouvelle Vague sau Thievery. Locul e trist din multe puncte de vedere, insa excelent din altele.

Pentru ca Tricky a fost cam ultimul concert de pe lista evenimentelor importante din acest an, ramane o experienta unica, lasand un gust dulce. Thank you Tricky.


Tricky In Bucharest from Alex Rosu on Vimeo.


Vezi AICI poze de la Tricky @ Sala Palatului!



Ping-Pong cu Best Music:

Dintre toate asteptarile mele, s-au avederit doar doua ultimele doua, mai precis. Dupa deschiderea (inconsistenta pentru mine) a celor de la Bumbapa, Tricky a venit cu cinci oameni voce feminina, chitara, bass, tobe si instrumente cu clape. Iar ceea ce credeam eu ca va fi trip-hop a fost atat de rock, incat pur si simplu n-am putut sta pe scaun.

Lumina e mica (si mica a rams pana la sfaristul concertului, spre disperarea mea fotografica), Tricky pare intrat in transa (si-a aprins o anume tigara de cum a intrat pe scena). Tremura spasmodic, pe ritmuri dure sau eterice, se tine de microfoane de parc-ar fi ultimele lui guri de aer sau pare prins de ele ca-ntro plasa din care vrea uneori sa scape cu disperare.

Recita, sopteste, ridica incet mainile in aer, incovoiat de spate; e atat de prins incat nu poti sa nu-l crezi. Transforma totul de la cantecul XTC Dear God (de-abia l-am recunoscut) pana la Karmachroma (varianta lui n-are nimic cu originalul Massive Attack , exceptand textele). Un singur lucru ramane intact cantecul de final, pentru care tobosarul se schimba si vocea feminina din trupa canta Ace Of Spades ( Motorhead ), in timp ce Tricky face baia de multime cu fani direct pe scena.

In infernul sonor Tricky se lasa pozat, da autografe, zambeste. Stie ca ne-a rapus, si sunt convins ca, daca pletosii ar fi fost acolo, ar fi privit altfel acest artist. Chitaristul e industrial, psihedelic, heavy, e, intr-un cuvant foarte rock. Show-ul lui Tricky a fost tare si greu, la propriu. Daca asta inseamna trip-hop, sunt fan pe viata. Si condamn finalul abrupt impus de (se pare) administratorii Salii Palatului taierea curentului si aprinderea luminilor.

Jenant, comunismul parea totusi ceva indepartat

Ping Pong 2 cu Vedeta:

Timp de 90 de minute, 6 oameni au reusit sa ne ofere o lectie de muzica a-la carte. Un mix de piese chill, cu schimbari "dubioase" de ritm si piese extrem de agresive, intr-o interpretare de senzatie.

Sunet foarte bun si oameni fericiti, ma rog, atat cat s-a putut. Am vazut un Tricky parca posedat care, cand se ruga la Iisus, cand emitea sunete cu tenta sexuala.

Solista prezenta alaturi de el pe scena m-a suprins placut. Ea fie a cantat in purul stil trip-hop (mi-a adus aminte de solista de la Portishead - hm, ce vis), fie a "dat-o" pe rap.

Foarte bine, chiar mi-a placut. Rand pe rand, piesele se scurgeau rapid, timpul la fel si ne apropiam de final. Puppy Toy, Black Steel, Overcome, Council Estate sau Joseph, sunt doar cateva dintre piesele care ne-au incantat de-a lungul serii.

Dupa Overcome, Tricky a parasit scena cu un sec "good night". Oamenii de langa mine se intrebau: "ce face asta? Atat de scurt?" Nu! Pentru ca cei 6 muzicieni au revenit pe scena pentru un bis de 4 piese.

Cand spun piese, spun piese de 5-6 minute. Din nou tremuraturi din tot corpul, miscari lascive, adevarate incantatii muzicale.

Momentul de maxima intensitate s-a petrecut in momentul in care Tricky a revenit pe scena purtand o masca romaneasca, primita in dar de la "colegii" de la intrare.

Show-ul s-a incheiat cu Ace of Spades intr-o linie 100% rock si un super-pogo cu 100 de spectatori urcati pe scena.