De ce iubim Romania?

Tara tuturor posibilitatilor, de unde unii ar pleca cu prima ocazie in timp ce altii au renuntat la multe "trenuri" si au ramas. Victima a luptelor politice, a eternului conflict dintre cele doua palate, o uram si o iubim dupa cum ne coafeaza mai bine. O injuram si-i cantam imnul la betie. O iubim pe 1 Decembrie, dupa care uitam ca exista.

O vaduva grobiana si o nimfeta in acelasi timp, ne surprinde placut ca apoi sa ne dezamageasca din nou. A ales sa ne dezamageasca din prima, fiindca nu vrea sa avem asteptari de la ea. Sunt zile in care viata cu ea este sub orice critica, cand nu are absolut nimic bun, nimic frumos, cand este o epava esuata pe linia vietii noastre si doar atat.

Sunt zile cand o ascundem intr-o camera, in mintea noastra, si aruncam, nepasatori, cheia. Sunt zile cand, asa sifonata cum e, ii cantam "Ce bine ca esti". Mircea Badea spunea ca traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul. Eu spun ca traim cu Romania si, orice am face, iubim sa o uram tot timpul.

Iubesc Romania cand n-am pe cine iubi

Relatia mea cu Romania este una cu suisuri si coborasuri, ca orice relatie normala. Iubesc Romania cand n-am pe cine iubi. Este o companie relativ buna intr-o seara de primavara, cand stau si ma uit la ea de pe treptele de la Teatrul National Bucuresti.

Nu stiu daca de vina sunt hormonii fugiti de acasa ca doar e primavara, ca m-a batut soarele in cap, nu stiu daca de vina este starea datorata tigarii sau muzicii, dar as putea jura ca imi este chiar simpatica. Atunci, acolo...

Iubesc Romania cand sunt in Vama Veche, cand ma imbat si cant "Treceti batalioane romane Carpatii" si "Desteapta-te romane". Iubesc Romania cam tot atunci cand iubesc si Vama Veche. N-o iubesc de ziua ei, oricum atunci o iubesc prea multi si n-as avea loc, iar eu am mania posesiunii si o vreau doar pentru mine, atat cat o am...

Iubesc Romania pentru Mircea Eliade, pentru Urma, pentru ca exista Colegiul National George Cosbuc din Bucuresti, unde am trait patru ani cat pentru o viata. Iubesc Romania pentru prietenii de opt ani de zile pe care ii am si pentru palinca.

O urasc, o injur, o bat si o reneg. Ziua. Noaptea, cand suntem doar noi, cand linistea si intunericul ii acopera defectele, descoperi ca ai pe cine iubi. Am iubit si am urat Romania in urma cu trei sau patru ani, la Eurovision, cand Moldova ne-a dat zece puncte si Rusiei 12. Inca n-am aflat exact de ce m-au incercat atatea sentimente in acelasi timp.

Daca...

Pe bune ca as iubi mai mult Romania daca nu m-ar mai supune la atatea teste si ar parea mai interesata de soarta mea. Noaptea, cand ma intorc acasa de la munca, mai sa fac atac de cord imaginandu-mi ca zecile de caini ce latra pe atatea stradute laturalnice ma vor alerga si ma vor sfasia. Dupa ce inima mai are putin si imi iese din corp, cand ajung in fata blocului, imi aprind o tigara si imi aplaud, tacut, supravietuirea. Inca o victorie... dar oare pana cand?

Pe bune ca as iubi mai mult Romania daca n-ar trebui sa ma contopesc prin maini, picioare si mirosuri cu sute de necunoscuti intr-o conserva numita tramvai sau autobuz. In fiecare zi.

As iubi mai mult Romania daca nu m-as lovi la orice pas de nesimtirea si prostia unora, de comportamentul specific al romanilor. Ma enerveaza coruptia si cum se musamalizeaza totul. Ma irita ca nimic nu merge cum trebuie si aliantele politice de peste noapte din politica. Stanga se ia de mana cu dreapta si se ard dosare dupa placul inimii. Poate ca nu e asa, dar faptul ca in Romania se poate orice tinde sa devina un adevar.

Se vinde Flota nationala, se vand copii, se vand societati pe nimic doar-doar companiile mari vor veni sa investeasca in Romania. Trebuie sa vina Comisia Europeana sa ne ia de ureche ca privatizam pe o nimica toata. Sunt curioasa: cand o sa vindem si Romania? Desigur, pe doi bani, ca sa nu iesim din tipar.

Cel mai mult ma enerveaza ca presa creeaza non-valori. Un terchea-berchea se trezeste "star" peste noapte. Politistul Cioaca a devenit sex simbol, Mama Natura este vedeta pentru ca-si siliconeaza posteriorul, iar fetitele de companie devin fotomodele si apoi sotii de miliardari. Acestea sunt modelele Romaniei. Mai nou, elevii isi bat profesorii.

De ce m-am nascut in Romania?

Urasc Romania cand sunt intr-o criza de identitate si ma gandesc inevitabil ce alegere gresita am facut in uter sau in alta viata de m-am nascut in Romania. Stiu ca e din seria intrebarilor "Ai mei m-au intrebat daca vreau sa ma nasc atunci cand s-au hotarat sa ma pastreze?", dar nu ma pot abtine. Uneori ma gandesc ca poate stramosii mei au pacatuit in asa hal incat greseala s-a transmis pana la a noua generatie. Poate de aici mi se trage...

Pe de alta parte, tot eu consider ca nimic in viata nu se intampla fara motiv si ca omul este vinovatul absolut. De ce? Imaginati-va viata ca un bonsai cu mii de crengi. Dar, daca alegi o creanga, creanga asta te duce spre alta creanga. Orice creanga pe care o alegi omoara celelalte crengi pe care ai fi putut sa le alegi fiindca ai voie la o singura optiune. Viata este o serie de alegeri, mai bune sau mai rele. Asadar, singura explicatie ca traiesc in Romania ar fi ca poate merit toate astea.

Nu iubesc Romania pe 1 Decembrie

Ani de-a randul am spus ca nu iubesc Romania, ca mi-e scarba de steguletele de 1 Decembrie si de discursurile pline de nationalism fals. Alti bani, alta distractie.

Am urat Romania pe 1 Decembrie 2007, cand in niciun caz nu s-a sarbatorit ziua Romaniei, ci ziua Romaniei ca tara membra a Uniunii Europene. Mana dreapta la inima pe "Desteapta-te romane" a fost numarul de rezistenta. O astfel de dovada a nationalismului nu poate fi contestata.

Nu iubesc Romania datorita istoriei, uitate, ce-i drept, ca un gol in memorie. Istoria ramane in cartea de istorie, patata de ani si inflorita cu lauri, acte de vitejie, cu morti pentru patrie, pentru steagul tricolor, pentru unirea romanilor de pretutindeni, pentru Ardeal, pentru Basarabia, in sfarsit, bieti morti care poate s-ar rasuci in mormant daca ar vedea cum este sarbatorita ziua nationala a Romaniei astazi.

In scoala suntem obligati sa invatam cuvinte marete cum ar fi obiectivul, visul national al romanilor de a se uni in acelasi stat unitar. Nimic rau, dar visele marete s-au transformat parca peste noapte in vorbe goale. Istoria este acum o poveste, interpretata, adaptata, inflorita de inaltii demnitari. Iar in baza acestei istorii sarbatorim diverse.

Mai mult, Romania este ingrozitor de grozava de ziua ei. Ca atunci cand moare un om si, de abia dupa aceea, este cel mai tare, cel mai talentat, cel mai bun din tot Universul, insa trebuie sa moara sa fie ridicat la acest grad. Moartea, bat-o vina, creeaza legende.

Asa e si Romanica noastra de ziua ei. Insa pentru a ajunge pe culmile nebanuite ale proeminentei ar trebui sa moara. In plus, nici daca ai vrea nu ai putea sa te uiti la toate filmele romanesti difuzate de posturile de televiziune. Nu te poti clona sa te uiti la toate. Zici ca le vezi maine? Maine nu mai esti roman, ca nu mai e ziua nationala a Romaniei. Poate la anul ai mai multe sanse.

Nu ma mandresc ca sunt romanca. Nu cant imnul national. Nu duc mana la inima sa arat ca imi iubesc tara, doar de ziua ei. Nu ma inflacarez cu stegulete, pe care nu le flutur. Nu explic ce inseamna 1 Decembrie pentru mine.

De ziua nationala a Romaniei nu-mi tremura niciun fir de par. Asta fiindca nu pot iubi la minut, cand mi se cere. Nu pot iubi in cuvinte, in culori si in mana dreapta urcata la inima. Nu pot iubi in fals. N-o pot iubi o data pe an, dupa care s-o dau naibii. Nu iubesc Romania in cantece, in tancuri si in parada militara.

De ce iubesc Romania?

De ce o iubesc? Poate pentru ca asa a fost sa fie, poate pentru ca sunt zile in care mi se pare cea mai potrivita tara pentru mine, poate pentru ca, asa cum spunea scriitorul Iulian Tanase intr-o emisiune, fiinca pot sa stau in cap, beata, la Unirii si nu ma aresteaza nimeni.

Poate iubesc Romania cand ar trebui sa o urasc. Poate ca-i caut nod in papura cand ar trebui sa o accept asa cum e si sa ii laud progresele, in loc sa vreau mai mult.

Iubesc Romania pentru cultura, pentru unii oameni pe care i-a dat si pentru oamenii pe care am credinta ca ii va da in continuare.

Iubesc Romania pentru treptele alea de la TNB unde ma adun de fiecare data cand mintea mea pare sa gandeasca de una singura, pentru Lipscani, Sibiu, Sighisoara, Cluj si Vama Veche. Iubesc Romania poate fiindca sunt constienta ca daca n-as avea-o, mi-ar lipsi.

Uneori, ca si intr-o relatie, nu caut motivele pentru care iubesc Romania. Mi-e de ajuns ca sunt in stare, undeva intr-un colt inca nealterat de coruptie, birocratie si circ, s-o iubesc sincer.

Ziare.com