Cum muzica electronica a influentat muzica de radio

Pentru noi, degustatorii de muzica electronica, ascultatul radioului sau privitul la televizor e un chin. Chin pentru urechi, chin pentru ochi, chin pentru nervi si primul impuls este de a inchide sursa de poluare fonica.

Apar din ce in ce mai multi artisti pop, din ce in ce mai dezbracati (dezbracate) si cu muzici pe aceleasi teme dramatice de iubire neimplinita, regasita si pierduta, sau despre cum sa petrecem mai bine topaind pe muzica lor intr-un club plin cu fete cam uratele si mereu mult prea usor de abordat, care ar vrea sa danseze pe salsa, dar cum nu prea au de unde salsa, se trezesc cocotate pe un cub dansand lasciv pe asa zis-ul pop de acum.

Haideti, toti sa ne inveselim, ca macar din unele puncte de vedere viitorul poate fi privit cu ochi optimisti. O speranta exista, acolo, pierduta.

Ideea acestui material se concentreaza pe muzica electronica si influenta pe care a avut-o asupra muzicii pop, si chiar r&b sau hip-hop.

In Romania, muzica electronica s-a facut cunoscuta pe la sfarsitul anilor 90, si abia prin anul 2000 s-au organizat evenimente de foarte mare aploare. Dar, afara, lucrurile erau putin diferit.

Acum, in 2009, deja muzica electronica nu mai este niciun mister pentru nimeni, iar producatorii de muzica de dans au reusit sa se strecoare printre greii pop-ului si sa-si invarta antenutele influentand sound-ul respectivului gen.

In urma cu multi ani situatia era mult mai tragica. Amintiti-va de N-sing, Spice Girls, Backstreet Boys si alte sute de mii si miliarde de boy/girl banduri care cantau in chiloti despre dragoste, si cat de mult sufereau petele dupa blondutul care semana cu o fetita, Nick de la Backstreet Boys. Domnii probabil ca inca au pornini criminale cand ii vad fata marelui artist.

Acum, avem parte de o Madonna produsa de Stuart Price, adica de Jacques Lu Cont, sau de celalt alter ego al sau Les Rhythmes Digitales. Tot discul disco al artistei, Confessions on a Dance Floor a fost produs de acest artist care, de altfel, lanseaza muzica de dans underground, si suna cam asa:

Ce a produs pentru Madonna se prezinta mult mai disco, dar la fel de electronic:

Nu puteam uita nici de Give It 2 Me, o piesa produse de Pharell, care a reusit cu doar cateva sunete sa faca o piesa foarte ritmata, cu pasaje clasice de trance '90s. Desi multi sustin ca piesa este ba hip-hop, ba pop, ba orice altceva, aceasta Give It 2 me are elemente de muzica electronica mult prea evidente ca sa nu o mentionam.

Sa nu uitam nici de... luati un loc, Britney Spears. Da, domnita care s-a lansat cu hituri pentru adolescente inselate de prieten si apoi a creat isterie mondiala cu problemele cu alcoolul si drogurile mai ceva ca un DJ de muzica electronica (si cica ai nostrii au probleme), a reusit sa se lipeasca de producatorii care trebuie si sa lase in urma traumele adolescentei si sa cante pe o piesa care cel putin din punctul de vedere al productiei si mastering-ului suna impecabil. Nu trebuie sa recunoasteti public ca va face sa dati din picior sub birou. :)

Acest EP al blondei cu probleme comportamentale si alcoolemie peste medie a fost produs de Bloodshy & Avant, si care, de regula, fac remixuri pentru trupe de pop-rock si in timpul liber produc muzica electronica.

Am ajuns si seful smecherilor din hip-hop, adica Pharell, care impreuna cu Clipse a lansat in urma cu cativa ani piesa Mr. Me Too. Acest track a pus pe ganduri cativa fani si cativa anti-fani, pentru ca nu suna deloc a la hip-hop-ul clasic.

Asta pentru ca majoritatea instrumentelor folosite erau de techno, ba chiar si balansul piesei este de techno. Chiar si tema principala este techno.

Pharell a facut cu aceasta Mr. Me Too un minimal techno elegant, dar la un bpm mai scazut decat maestrul Richie. Acest statement este valabil si pentru Drop it Like it's Hot. Ambele piese se gasesc mai jos:

Clipse ft Pharell - Mr. Me Too

Snoop Dogg feat. Pharell - Drop it Like it's hot

Dupa ce am trecut prin minimal-techno-hip-hop-ish marca Pharell am ajuns la ceva mai potolit si deloc minimalist. La Robyn.

Despre Robyn s-a vorbit foarte mult, mai ales in perioada in care Madonna a sustinut-o si aceasta a deschis concertele sale. Mica artista s-a lansat cu piesa With Every HeatBeat, un single care bate mai mult spre synth-pop si electro decat spre pop, si care a fost produs de Andreas Kleerup aka Kleerup, care, printre altele, produce muzica electronica de dans.

Am ajuns si la finalul materialului, si incheiem o piesa frumusica, de dans: Sin Sin Sin-ul lui Robbie Williams. Inca de la primele acorduri ale piesei se simte o influenta puternica de synth-pop si disco a la anii 80.

Nu e de mirare avand in vedere producatorul din spatele piesei, nimeni altul decat Stephen Duffy, unul dintre membrii componenti ai Duran Duran.

Acesta a parasit trupa inainte sa devina foarte cunoscuta, implicandu-se in alte proiecte de synth-pop disco, printre care Tin Tin.