Copiii nu sunt tampiti

Mai apare cate o vedeta si lanseaza o carte pentru copii, care este evident execrabila. Muzica din showurile dedicate copiilor e foarte proasta, prost produsa, proasta vocea prost tot. E plin de filme dedicate copiilor facute parca in bataie de joc.



Copiii sunt mici, nu au informatii, dar NU sunt prosti. Mozart era un talent de la sase ani, e plin de copii super talentati la scolile de muzica. De fapt, ochiul unui copil e la fel de critic ca si al unui adult, doar ca un copil dispune de mult mai putine informatii. Eroarea rationamentului unui adult asupra copiilor poate aparea din faptul ca un copil e foarte usor de amuzat. Rade repede cand il gadili, cand te joci cu el, rade de animale sau de obiecte care noua nu ni se mai par amuzante. Dar aici functioneaza acelasi mecanism al umorului ca la un adult. Cand auzi prima oara o gluma buna te amuzi, poate razi si a doua oara daca e buna, dar a zecea oara nu mai e amuzant. Poate redeveni amuzant dupa o perioada, daca uiti poanta, dar tot nu mai are acelasi efect ca prima oara. Din acest motiv comediile ca gen de filme sunt mult mai perisabile, comedii bune din anii 60 acum de-abia mai starnesc un zambet. Surpriza este o componenta esentiala a umorului. Din acest motiv e foarte greu sa faci umor care sa dureze.

Revenind la copii. Fiind in curs de formare, nu au apucat sa asimileze la fel de multe cunostiinte ca un adult si pe ei inca ii surprind lucruri care pe un adult il lasa rece. Dar asta nu inseamna ca sunt idioti. Aveti un pic de respect fata de viitor cand tratati cu un copil. Matusile si bunicii sunt cei mai odiosi la acest aspect, ii trag de falci si vorbesc stalcit. Acest vorbit stalcit e cat se poate de daunator, pentru ca un copil nu pricepe umorul din vorbitul stalcit, dat fiind ca el inca nu stie cum se vorbeste corect. E foarte important sa vorbesti cat mai corect in fata copilului tau, ca sa se deprinda cu un limbaj normal.

O dovada a spritului critic al unui copil este ca nu orice fel de desene animate ii amuza si cu cat calitatea este mai buna, coloritul mai frumos si mai pictural, personajele realizate cat mai nastrusnic si creativ, cu atat un copil e mai usor captivat. Un exemplu concludent sunt filmele vechi Disney si filmele Pixar pe copii le iubesc de la prima vedere. La povestile pentru copii se aplica acelasi principiu. Copii au si ritm, sunt jucausi si de multe ori simt muzica mai curat si mai sincer decat unii adulti. Nu se petrece niciun fenomen de supraintelectualizare al artei.

Ma uitam mai devreme la TV si am descoperit pe Kanal D o emisiune la care erau invitati copii de la scoala de muzica. Vorbeau cu ei de parca erau retardati, vorbeau despre ei de parca nu erau acolo. Sa nu mai spui ca unii erau chiar mari, clasa a-7-a, clasa a-8-a, chiar si doi adolescenti. Adriana Trandafir era de un penibil deja clasic, o atitidune falsa si teatrala excesiva, lipsita de naturalete. Nu m-ar fi interesat in mod normal, dar in contrast cu copiii care erau vizibil jenati de atitudinea asta, totul se amplifica. Ca sa nu mai zic ca m-as fi asteptat sa inceapa sa cante la instrumente, in schimb, una dintre fete facut playback pe o piesa "dance" despre mare si bronzat, timp in care sala plina de copii era vizibil plictisita. Copii se plictisesc mult mai usor decat adultii, rabdarea vine cu varsta, fapt care nu stiu daca e prea de laudat la adulti. E bine sa fii echilibrat ca adult, dar rabdarea excesiva e un fel de forma de oboseala.

Au urmat cateva reprezentatii live care au spalat oroarea, iar invitatii, "copiii", aveau un bun simt si o intelegere a lumii din jur mai buna decat cei care i-au invitat. Copii nu sunt tampiti.

ps: S-a lansat Vania.ro